Relațiile bilaterale dintre cele 2 state românești în cei 20 de ani de la proclamarea independenței

Pe parcursul ultimelor 2 decenii relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România au avut o evoluție sinusoidală.

România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova – doar după câteva ore de la semnarea Declarației de Independență de către membrii Parlamentul Republicii Moldova. Din Declarația Guvernului Român făcută cu această ocazie putem constata că autoritățile de la București considerau independența R.Moldova ca o formă de emancipare de sub tutela Uniunii Sovietice și un pas sigur spre unificare cu patria-mamă, România:

“Proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor și intereselor poporului român.”

Imediat dupa Proclamarea Independenței, între România și R.Moldova au fost semnate acorduri pentru stabilirea legăturilor diplomatice. În termen de câteva săptămâni a fost stabilit un regim special de vize care să permită cetățenilor români și moldoveni să călătorească peste frontieră doar cu cărțile de identitate. De  atunci a început   o perioada ascendentă, caracterizată de vizite reciproce ale oficialităților de pe ambele maluri ale Prutului, “poduri de flori”, cântece, dansuri și iluzii apărute în cercuri intelectuale.

Deja din 1991, România a început donarea de cărți pentru bibliotecile din Moldova și de manuale pentru școli și a început să ofere burse pentru studenții din Moldova pentru a studia în limba română la licee și universități din România.

Perioada anilor 1991-1994 a intrat în istoria relațiilor bilaterale, ca fiind una romantică.

Pe 14 aprilie 1994, Camera Deputaților din România a adoptat o declarație de protest împotriva deciziei Parlamentului Moldovean de a intra în Comunitatea Statelor Independente. Protestul conținea acuzații grave la organul legislativ al țării nou înființate vecine:

“Votul Parlamentului de la Chișinau reconfirmă, în mod regretabil, Pactul criminal și anulează iresponsabil un drept al națiunii române de a trăi în integritatea spațiului ei istoric și spiritual[...] Prin poziția geografică, cultură, istorie și tradiții, locul natural al fraților noștri de peste Prut este, fără îndoială, împreună cu noi, în marea familie a națiunilor europene și nicidecum în cadrul unei structuri euro-asiatice.”

Începând cu cei 4 ani de guvernare agrar-democratică  la Chișinău, relațiile dintre București și Chișinău se deteriorează substanțial. Odată cu venirea la conducere a ADR, din 1998 relația a înregistrat o îmbunătățire de scurtă durată, fiind întreruptă de victoria zdrobitoare a comuniștilor din 2001 și instaurarea guvernului Tarlev care a însemnat instaurarea unei stări de reticență în relațiile bilaterale. La Strasbourg, România a fost învinuită de expansionism prin intermediul Mitropoliei Basarabiei de către Ministrul Justiției R.M. de atunci, Ion Morei. Au urmat acuzații referitoare la susținerea protestelor anticomuniste din 2002 de la Chișinău și declararea atașatului militar român persona nongrata. În 2005, s-a înregistrat  o “încălzire” temporară, întreținută de întâlnirile dintre T. Băsescu și V.Voronin.

Tulburările civile din Republica Moldova din aprilie 2009 au condus la un conflict diplomatic între cele două țări, după ce președintele în exercițiu la acea dată, Voronin, a acuzat România că este forța din spatele revoltelor stradale de la Chișinău.  România a negat toate acuzele de implicare în proteste.

În cursul zilei de 8 aprilie 2009,  președintele Vladimir Voronin, aflat, încă, în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzațiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului român de la Chișinău, Filip Teodorescu și reintroducerea sistemului de vize pentru cetățenii români. Declarațiile și acuzațiile grave ale  lui Vladimir Voronin au fost nefondate, false și au avut rolul doar de a duce în eroare opinia publică internațională, cum că România s-ar implica în treburile interne ale R.Moldova.

Ministerul Afacerilor Externe al României a respins categoric acuzațiile lui Vladimir Voronin  referitoare la presupusa implicare a României în acțiunile de protest din 7 aprilie și a calificat declarațiile ca fiind provocări, iar măsura de  introducere a vizelor una aberantă.

Odată  ce Curtea Constituțională de la Chișinău  l-a validat în funcția de președinte interimar  pe D-nul Mihai Ghimpu relațiile bilaterale au cunoscut o perioadă de relansare. Astfel, Mihai Ghimpu a purces imediat la anularea  regimului de vize pentru România, prin emiterea unui decret prezidențial la data de 18 septembrie 2009, publicat ulterior în Monitorul Oficial.

Schimbarea guvernării de la Chișinău la 29 iulie 2009 a conferit o nouă dinamică a vizitelor reciproce, materializate prin semnarea mai multor acorduri bilaterale. Cele mai importante dintre acestea din persepectiva eurointegrării sunt: Acordul privind micul trafic la frontieră și Declarația privind parteneriatul european, prin care România susține eforturile R.M în vederea obținerii unei perspective clare de aderare europeană. Pe lângă toată susținerea acordată R.M., la nivelul instituțiilor comunitare în scopul accelerării apropierii de U.E., România pledează pe arena internațională pentru includerea R.M. în  ”pachetul Balcanilor de Vest” și nu în pachet cu țările din parteneriatul Estic.

Relaţiile dintre România şi Republica Moldova au cunoscut o evoluţie ascendentă pe parcursul anului 2010, menținând perspective de dezvoltare şi mai bune în anul 2011. În 2010, la 27 aprilie a fost semnată Declarația  comună privind instituirea unui parteneriat strategic între R.Moldova și România  pentru integrarea europeană a R.M. Acest document are rolul de înlocui provizoriu tratatul politic de bază dintre cele 2 state, oferind posibilitatea realizării unor proiecte strategice care ar conecta R.M. la U.E.

De asemenea, România a fost co-inițiatorul Grupului pentru Acțiunea Europeană a R.M.. Această platformă a fost instituită la 25 ianuarie 2010 și a contribuit la “coagularea” unui grup numeros de diplomați de rang înalt aliniați în susținerea mesajului de integrare a R.M.

Regimul de vize

La data de 01 ianuarie 2008 a intrat în vigoare Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind facilitarea eliberării vizelor. România pune în aplicare toate facilităţile prevăzute de acesta. Astfel, România acordă gratuit viză cetăţenilor moldoveni (prin derogare de la art. 6, alin. 1, ce stipulează o taxă de 35 de euro), în cel mai scurt timp (2-5 zile). Cetăţenii Uniunii Europene sunt scutiţi de obligativitatea vizelor atunci când călătoresc în Republica Moldova pentru o perioadă de până la 90 de zile în decurs de 180 de zile.

Realizări în domeniul economic:

În 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat si Cooperare (APC) ce reprezintă principalul cadrul juridic ce privește cooperarea dintre R. Moldova şi UE. Acesta a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1998. Pentru a eficientiza implementarea acordului și pentru a susține obiectivul de integrare în structurile economice și sociale  europeane a fost elaborat și, ulterior, aprobat Planul de Acțiuni R. Moldova-UE. Începând cu 1 ianuarie 2006, R. Moldova a beneficiat de Sistemul Generalizat de Preferinţe Plus (GSP+). În baza acestuia, 7200 produse originare din R. Moldova au beneficiat de acces liber pe piaţa UE, fiind scutite de plata taxelor vamale. La 21 ianuarie 2008, UE a oficializat acordarea de Preferinţe Comerciale Autonome Republicii Moldova. Ca urmare, aproape 90% din exporturile moldovene au acces liber pe piaţa românească.  Astazi, R. Moldova beneficiază, în limita unor contingente tarifare, de scutire la taxele vamale pentru exporturile pe piața UE. Însă, la importul produselor româneşti în R. Moldova se percep taxe vamale, accize şi taxe pentru proceduri vamale. Din 2007 R.Moldova este subiect al Politicii Europene de Vecinătate, care este implementată prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat (ENPI). De asemenea, R.Moldova împreună cu România sunt beneficiarele  a 2 programe de cooperare transfrontalieră în bazinul Mării Negre pentru 2007-2013.

Realizări  în domeniul educaţiei

Începând cu anul 1990, au fost stabilite relaţii de colaborare în domeniul educaţiei. Pentru fortificarea acestor conexiuni s-au pus bazele unui cadru legislativ, la edificarea căruia au contribuit, iniţial, Protocolul de colaborare directă, semnat la 7 august 1990 la Bucureşti, între Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei al României şi Ministerul Ştiinţei şi Învăţământului al R.S.S. Moldoveneşti, şi Protocolul de aplicare a Înţelegerii de colaborare, semnat la 27 iunie 1991 la Bucureşti. Ulterior, la 19 mai 1992, la Chişinău, între guvernele ambelor state a fost semnat Acordul de bază privind colaborarea în domeniile ştiinţei, învăţământului şi culturii (intrat în vigoare la 27 decembrie 1993). În baza acestui Acord, ministerele educaţiei au semnat protocoale de colaborare, pe parcursul anilor 1992-2001, care prevedeau activităţile ce urmau a fi desfăşurate în fiecare an de învăţământ. Părţile s-au angajat să acorde reciproc burse pentru studii complete liceale, de licenţă şi de doctorat.

Acordarea locurilor pentru studii în învăţământul preuniversitar, universitar şi postuniversitar în instituţiile din România pentru tinerii din Republica Moldova în perioada anilor 1999-2011 este prezentată în tabelul următor:

Anul de învăţământ	Locuri pentru studii la masterat şi doctorat		Locuri pentru studii universitare de licenţă		Locuri pentru studii preuniversitare		În total locuri  univ. şi preuniv.
	cu  bursă	fără bursă	cu bursă	fără bursă	cu bursă	fără bursă
1999-2000	305	-	1000	…	850	…	2155
2001-2002	150	-	780	50	850	…	1830
2005-2006	150	-	1000	…	850	…	2300
2006-2007	150	75	1000	50	850	150	2275
2007-2008	150	75	1000	50	850	150	2275
2008-2009	184	108	1000	50	850	150	2342
2009-2010	163	250	1000	100	800	150	2463
2010-2011	186	250	1000	100	800	150	2486
2011-2012	213	250	1000	100	800	150	2513

În ultimii 3 ani statul român a majorat numărul burselor de studiu până la 5000 de locuri în instituțiile de învățământ,  pentru etnicii români din R.Moldova.

Pe lângă finanțarea studiilor statul român acordă şi  alte înlesniri: burse de studiu,  servicii de cazare gratuită, asigurări medicale, reduceri pentru transportul intern etc. Impactul sprijinului oferit de  statul român este unul strigător: în fiecare an numărul doritorilor de a studia în România creşte semnificativ. Oferirea locurilor la  studii crează externalităţi pozitive  asupra mediului economic, social, politic din R. Moldova, ceea ce crează premise favorabile de dezvoltare pe termen lung.

În anul 1997 Republica Moldova a semnat Convenţia de la Lisabona, care a fost ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 1 noiembrie 1999. Semnarea şi ratificarea Convenţiei de la Lisabona este un suport real în ajustarea tacticilor şi modalităţilor de recunoaştere şi echivalare a actelor de studii la rigorile europene. Astfel,  românii de pe ambele maluri  ale Prutului, a obţinut şansa de a face studii de calitate, shimb de experiența profesională, oferindu-se şi certificarea adecvată.

Începând cu anul universitar 2002-2003, România s-a aliniat sistemului european de acordare a burselor de studii pentru tinerii din Republica Moldova. În acest scop, a fost elaborată o procedură descentralizată ,  în concordanţă cu practicile internaţionale, potrivit căreia candidaţii din Republica Moldova se pot înscrie direct la universităţile sau şcolile din România pe care doresc să le urmeze.

Din 2002-2003 până în 2009, din cauza nedorinţei părţii moldoveneşti, protocoale de colaborare cu statul vecin în domeniul educaţiei nu au mai fost semnate. Dar şi în aceste condiţii România a continuat să acorde, în mod unilateral, burse cu finanţare de la buget tinerilor basarabeni din Republica Moldova. În acelaşi timp, instituţiile de învăţământ din Republica Moldova au participat activ la organizarea anuală a sesiunilor ştiinţifice internaţionale româno-române, la realizarea multiplelor acorduri de colaborare interuniversitare.

Demersurile respective au contribuit la modernizarea programelor de studii, metodologiilor de predare şi utilizare a tehnologiilor moderne în instruire, la realizarea cercetărilor ştiinţifice în diverse domenii şi la susţinerea mobilităţii academice.

La începutul anului 2010, relaţiile de colaborare între ambele state au început să se redreseze, s-a revinit treptat la semnarea protocoalelor.

În baza Acordului din 27 aprilie 2010, numărul de locuri de studii pe anul de învăţământ 2010/2011, pentru tinerii din Republica Moldova în instituţiile din România, a crescut de la 2150 la 5000. Acţiuni similare se prevăd şi pentru anul de studii 2011-2012, ca urmare a numărului mare de tineri care concurează pentru un loc de studii în România.

Protocolul din 26 august 2010 de amendare a Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi în Republica Moldova, semnat la Chişinău la 20 iunie 1998 a servit la modernizarea şi actualizarea reglementărilor naţionale în conformitate cu standardele europene, precum şi facilitarea mobilităţii academice la nivelul învăţământului preuniversitar, universitar şi postuniversitar dintre cele 2 state româneşti.

Tot în anul 2010 s-a decis extensiunea Universităţii din Galaţi „Dunărea de Jos” la Cahul (în

cadrul Universităţii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu”) şi a Universităţii din Iaşi „Alexandru

Ioan Cuza” la Bălţi (în cadrul Universităţii de Stat „Alecu Russo”).

Realizări în domeniul cultural

În ultimii ani, în realizarea activităților culturale comune a fost implicat direct Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, împreună cu partenerii din Republica Moldova. În urma acestei colaborări au fost desfășurate o serie de activități comune: turnee de teatru, organizarea de expoziţii de artă plastică, tabere de arte plastice,  festivaluri de teatru şi folclor.

De asemenea, R. Moldova beneficiază de asistență tehnică în domeniul conservării şi restaurării monumentelor de patrimoniu, acordată de România, în cadrul Iniţiativei Kiev, lansată la Bucureşti în 2006.

Un rol important în dezvoltarea relațiilor spirituale dintre cele 2 state românești îl are Institutul Cultural Român. Recent, acesta și-a deschis o reprezentanță la Chișinău în scopul fortificării legăturilor de suflet dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, precum și în cel al integrării artiştilor din Republica Moldova în circuitul cultural internaţional.

ICR organizează periodic o serie de proiecte culturale, printre cele mai răsunătoare se numără:

• marcarea a 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România printr-un concert susţinut de Tudor Gheorghe la Filarmonica „Serghei Lunchevici“ din Chişinău (27 martie 2010)
• conferinţa internaţională „Istorie, cultură şi civilizaţie în Europa de Sud-Est
• concursului de proiecte pentru susţinerea publicaţiilor culturale în limba română din Republica Moldova
• cursurile de perfecţionare pentru cadre didactice care predau în limba română în ţările din jurul României s. a.

Printre proiectele strategice care trebuie stipulate în agenda comună  a celor 2 state românești sau în prezentul și  viitorul Plan de Acțiuni se numără:

1.Construcția gazoductului Ungheni-Iași, proiect menit să asigure o sursă alternativă de livrare a gazelor pentru R.M.

2. Facilitarea circulației cetățenilor moldoveni în România și Uniunea Europeană. Înlăturarea barierilor în fața liberei circulații a persoanelor. Eliminarea obligației de a face dovada existenței pe un cont bancar a sumei de 500 euro, pentru solicitarea vizelor de către moldoveni;

3.Prevederi specifice pentru apropierea celor 2 economii. Organizarea anuală a unui Forum economic  România-R.Moldova, cu participarea oamenilor de afaceri, investitorilor. Instituirea unor centre de afaceri mixte  pe teritoriul ambelor state românești, ca fiind o nevoie stringentă în consolidarea colaborării economice a acestora.

4. Măsuri de facilitare a eliberării permiselor de muncă pentru cetățenii români aflați la studii, la muncă în România, în special, reducerea taxelor și procedurilor aferente perfectării permiselor de muncă.

5. Racordarea rețelelor de energie electrică din R.M. la cele europene ale României (Rețeaua Europeană a Operatorilor Sistemelor de Transport de Energie Electrică, pentru asigurarea securității energetice a R.M. și participarea reală în cadrul Comunității Energetice Europene.

6. Măsuri de conectare a R.M. la  pachetele de negocieri privind realizarea proiectului Nabucco/ AGRI, privind contrucția gazoductului sud-est-european.

7. Construcția liniilor de cale ferată cu ecartament european  Iași-Chișinău și Chișinău-Ungheni, în scopul conectării infrastructurii de transport feroviar a R.M. la  Rețeaua Transeuropeană feroviară;

8. Crearea unor rețele de cooperare universitară, platforme de cercetare-dezvoltare care să asigure fluxul de expertiză pentru viitoarele proiecte europene comune.

În concluzie după două decenii de la obținerea independenței R.Moldova și stabilirea relațiilor diplomatice moldo-române, care au avut o evoluție complicată, asistăm astăzi la impunerea unei agende bilaterale bogate în politici și proiecte care vizează acomodarea ambelor state la construcția europeană, și în speță, la eurointegrarea Republicii Moldova.

În cadrul politicii sale de protejare a drepturilor românilor în străinătate, statul român  continuă să sprijine în relația cu R.M. promovarea democrației, a economiei de piață, a principiului bunei vecinătăți, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, inclusiv afirmarea identității etnice a românilor din R.Moldova.

Autor: Ana Cristiuc

Puteti citi articolul aici.

 

Mircea Druc primul invitat al proiectului „În 20 ani”

Proiectul media „În 20 ani” inițiat de mine, alături de Alexandru Rîșneac, președintele Basarabeni Media Grup, a dorit să contribuie la informarea si sensibilizarea publicului larg cu privire la evolutia Republicii Moldova pe toate palierele de dezvoltare. Scopul proiectului era reliefarea celor mai importante realizari si esecuri ale Republicii Moldova pe plan politic, economic, social si cel al relatiilor cu statele vecine pe parcursul celor 20 de ani de la proclamarea independentei, prin prisma indicatorilor economici, a datelor statistice, a opiniilor specialistilor in domeniu.

Pentru mine și colegul meu, acest proiect inedit a fost o mare provocare, deoarece presupunea, pe langă lansarea saptamanala a propriilor editoriale, realizarea unui dialog (video), care urmarea a antrena in cadrul discutiilor personalitati marcante de pe ambele maluri ale Prutului.

Tematica proiectului era una ampla si actuala, cuprinzand un arsenal de subiecte care ridicau probleme majore ce puteau fi elucidate doar printr-un dialog deschis cu reprezentantii institutiilor de resort. Relevarea contextului in care s-a edificat statalitatea Republicii Moldova, identificarea cauzelor care au dus la actuala situatie si generarea solutiilor aferente prezentau obiectivele primare ale proiectului.

In cadrul  editiilor saptatamanale, noi, realizatorii impreuna cu  cu invitatii emisiunii am încercat a lansa dezbateri intrigante, tratand in profunzime problemele si imperativele curente ale dezvoltarii statului românesc de peste Prut, precum cele legate de istoria si identitatea R.M., relatiile dintre cele doua state romanesti, drumul integrarii europene, disensiunile si oportunitatile economice,  si alte subiecte cu interes major in opinia publica.

Primul nostru invitat care ne-a onorat cu prezenta a fost Domnul prim-ministru al Republicii Moldova, Mircea Druc, o personalitate care a avut o contributie remarcabilă în relansarea relatiilor firești dintre cele 2 state românești, la începutul  colapsului Uniunii Sovietice.

Vedeți aici materialul video:

 

Retrospectivă asupra istoriei românești a Republicii Moldova până la proclamarea independenței

Consider că trecutul istoric este cel mai bun mijloc de cunoașterea identițății naționale,  de întelegere a prezentului și de evitare a greșelilor în viitor.  Nu putem vorbi despre istoria recentă a Republicii Moldova, fără a cunoaște cele mai importante file din istoria teritoriului românesc dintre Prut și Nistru.

Pentru a discuta despre identitatea  teritoriului dintre Prut și Nistru  trebuie sa revenim la paginele istorice ale secolului al  XIV-lea, mai exact in an. 1359,  când a fost întemeiată Țara Moldovei de către Bogdan I.

Toponimul- “ Basarabia”, asociat în permanență cu  teritoriul actual al Republicii Moldova, este, de fapt, unul impropriu.  Originea acestei denumiri provine de la atribuirea sudului Principatului Moldovei, împreună cu orașele Chilia și Cetatea Albă, numele de -  Țara Basarabească, deoarece, înainte de a fi trecut definitiv la  Moldova, acestă fâșie de pământ a aparținut Principatului Munteniei, condus de dinastia Basarabilor.

Conform cronicilor lui Dmitrie Cantemir de la începutul sec. XVIII, Moldova veche se împărțea în 3 părți: Țara de Jos, Țara de Sus și Basarabia, și număra 23 de ținuturi.

Țara de Jos cuprindea: Iașii (de pe ambele maluri ale Prutului), Cârligătura (de pe ambele maluri ale acestui râu, Roman, Vaslui, Tecuci, Putna, Tecuci, Covurlui, Fălciu, Lăpușna, Orheiu, Soroca. În Țara de Sus intrau 7 ținuturi: Hotin, Dorohoi, Cârlău, Cernăuți, Suceava, Neamț, Bacău, iar partea de sud a Moldovei, denumită Basarabia cuprindea: Bugeacul și ținuturile Cetatea Albă, Chilia și Ismail.

În 1806 a început războiul ruso-turc, ca urmare a luptei pentru influență asupra Principatelor Române.   Ducând război și cu Imperiul Francez, condus de Napoleon Bonaparte, Țarul Imperiului Rus Alexandru I a fost silit să încheie un armistițiu cu turcii în 1807,  la Slobozia.   Printre altele în armistițiu se prevedea obligația Rusiei de a evacua Principatele Române, în afară de Basarabia.  Pentru a-și păstra în stăpânire cel puțin teritoriul dintre Prut și Nistru, rușii imediat după armistițiu au început să numească provincia ocupată de ei, în întregime “Basarabia”, folosind acel nume, pe care îl avea în trecut doar sudul provinciei.

În această stare de lucruri se afla partea cea mai fertilă și mai bogată a Modovei, situată între râurile Nistru și Prut, care în Urma Tratatului de pace de la București  din 1812 ea trebuit să treacă la Imperiul Rus, ca o finalitate  a politicii de expansiune ruseasă imperialistă în Balcani.

După un secol de ocupație rusească, în pofida tuturor acțiunilor de rusificare și colonizare a provinciei, caracterul românesc se păstrează în orientarea și  mentalitatea claselor politice din Basarabia, în cultura și limba poporului, în viața bisericească ortodoxă, în dreptul public și privat al provinciei, iar lupta pentru emancipare natională ia avânt.

În perioada premergătoare sfârșitul  Primului Război Mondial s-au creat premise favorabile pentru reîntregirea neamului românesc.  Revoluția rusească din 1917,  victoria  efemeră a Puterilor Centrale, Mișcarea Națională din Basarabia, dorința firească a  Regatului Român de Unire cu Basarabia,  toate  au influentat asupra mersului evenimentelor dintre Prut și Nistru.

Miscarea națională din Basarabia s-a  intensificat considerabil, astfel:
– În perioada  23-27 octombrie 1917,  Congresul ostașilor moldoveni proclamă Autonomia  teritorială și politică  a Basarabiei și  formarea Sfatului Țării ca organ legislativ;

-La 2 decembrie 1917 Sfatul Tării proclamă Basarabia Republică Moldovenească Democratică, legată cu Rusia ca Stat federativ și alege un organ executiv, Consiliul Directorilor Generali;

-La 24 ianuarie 1918 Sfatul Tării proclamă Basarabia – republică independentă, iar relația cu Rusia este ruptă;

-La 27 martie 1918  Sfatul Tării votează unirea Basarabiei cu România.  În același an participă la procesul de unire și celelelte țări ale  trupului și spiritului național, iar la 1 decembrie apare pe  scena istorică România Mare.

Având asentimentul populației, posesiunea românească a Basarabiei a durat 22 de ani și a fost întreruptă de răpirea repetată a  acestui teritoriu de către Uniunea Sovietică.

La 23 august 1939 , odată cu semnarea Tratatului  de neagresiune între Germania lui Hitler şi Uniunea Sovietică a lui Stalin, începe  al  doilea episod crucial din istoria statalității românești. Tratatul  conţinea un Protocol adiţional secret, cunoscut sub numele de  Pactul Ribbentrop-Molotov. În punctul 3 al acestui document secret se stipula că:  “în privinţa Europei de Sud-Est, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru partea de est a Regatului României, Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres politic faţă de aceste teritorii”.
În temeiul acestei întelegeri de reîmpărţire a zonelor de influenţă în Europa de Est, la 26 iunie 1940, URSS a remis  României un ultimatum  prin care cerea cedarea imediată a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, ca mijloc de “despăgubire” pentru dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia.

De remarcat  este că  Bucovina de Nord, nu era menționată în Protocolul Pactului, ceea ce i-a surprins și  pe germani.  URSS a ocupat și  teritoriul Herța, care nici măcar nu a fost revendicat în notele ultimative către guvernul român.

Amenințată de declararea stării de război, România a fost nevoită să evacueze Basarabia.

La 28 iunie 1940  trupele sovietice  invadează Basarabia și nordul Bucovinei. Nu este respectat nici chiar răgazul de 3 zile indicat în Ultimatum pentru   retragerea armatei, administrației și populației civile de pe teritoriul românesc dintre Prut si Nistru.

La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cu  capitala la Chișinău, prin contopirea a două treimi din Basarabia cu aproximativ jumătate din RSSA Moldovenească. Nordul Bucovinei, Bugeacul și cealaltă jumătate din RSSA Moldovenească au revenit RSS Ucrainene.

Basarabia a fost astfel divizată, noua republică fiind lipsită de peste 11.000 km2, de accesul la Dunăre și la Marea Neagră, de 4 porturi (Reni, Ismail, Chilia și Cetatea-Albă), potențialul propriu economic și integritatea sa istorică fiind puternic subminate.

În iunie 1941, trupele germane și române au atacat Uniunea Sovietică și au ocupat RSS Moldovenească și RSS Ucraineană.  România a eliberat Basarabia și Bucovina de Nord, și a luat sub administrare Podolia, teritoriu ucrainean dintre Nistru și Bug, atunci numit Transnistria. Această situație a rămas în vigoare până în martie-august 1944, când trupele sovietice au reocupat  Transnistria și Basarabia.

Deși  România a contrbuit  esențial la infrângerea Germaniei în Razboiul II Mondial, ea nu a fost recunoscută ca țară co-belegerantă, fiind asfel obiectul reîmpărtilor teritoriale între ănvingătorii războiului. Tratatul de pace de la Paris din 1946 a returnat oficial Basarabia, Bucovina de Nord și Transnistria către URSS.

După al doilea Război Mondial reîncepe calvarul românilor din  Basarabia. Jumătate de secol populația din Basarabia a fost traumatizată prin deportări, exterminări în masă, foamete organizată, colectivizare, oprimare a religiei, dezinformare, intoxicare ideologică, jefuire proprietății  și  o crudă deznaționalizare.

Revigoaraea micșării de renaștere și eliberare națională în R.S.S.M. a fost favorizată de politica de democratizare “perestroica”,  lansată de Gorbaciov în 1985.

La 3 iunie 1989  se constituie Grupul de iniţiativă al Mişcării Democratice, si apare ca o alternativă aflată în opoziţie faţă de P.C.M. Mişcarea Democratică  a organizat mitinguri  şi demonstraţii  şi a coordonat campania de colectare a semnăturilor pentru oficializarea limbii române şi revenirea ei la alfabetul latin, pentru drepturi politice şi cetăţeneşti, pentru demontarea sistemului administrativ de comandă şi descentralizarea economiei.

O nouă forță a miscării de eliberare națională se  naște la 20 mai 1989, când are loc congresul de constituire a Frontului Popular din Moldova, scopul căruia, la acea etapă, era obținerea suveranității economice, sociale  şi culturale a R.S.S.M. ca stat egal în cadrul U.R.S.S.

Următorii paşi, suficient de siguri, spre autodeterminarea naţională au fost făcuţi la: 27 august  1989, când în documentul final al Marii Adunări Naţionale “Despre suveranitatea statală şi despre dreptul nostru la viitor “ se cerea să  fie restabilite: numele istoric al poporului nostru, pe care el  l-a purtat de-a lungul veacurilor – numele român,  şi denumirea limbii lui -limba română.

Procesul autodeterminării Republicii Moldova a început a dată cu adoptarea de către Sovietul Suprem de legislatura a XI-a pe data de 31 august 1989  a Legii cu privire la statutul limbii de stat. Construcția lingvistică de stat din RSSM a fost numită “limba moldovenească” și a fost una din premisele existenței națiunii moldovenești.

Constituirea fundamentelor statului Republica Moldova și a societății democratice, s-a realizat în cu participarea activă a populației. Unul dintre primii pași importanți în procesul de democratizare a societății și de edificare a statului moldovean este indentificat prin desfășurarea în 1990 a primelor alegeri semi-libere în ultimul Soviet Suprem al RSSM. Alegerile s-au desfășurat în lipsa unui pluralism consolidat și nu au admis prezența observatorilor străini, având astfel un caracter de procedură electorală tranzitorie.

Curând începe  declinul activității partidului comunist ca unică forță conducătoare. Tot mai des se cerea de la instituțiile de stat ca să se pronunțe în favoarea descentralizării sistemului de conducere, autoadministrării și autofinanțării locale. Incapacitatea partidului comunist de a face față cerințelor timpului a condus la apariția noilor partide, mișcări social-politice preocupate de problema renașterii naționale, democratizării societății , apărării drepturilor omului. Biruința Frontului Popular la alegerile din Sovietul Suprem, în perioada februarie-martie 1990 a lansat o lovitură de grație regimului totalitar.

Astfel, Sovietul   Suprem al RSSM de legislatura a XII-a, începănd cu aprilie 1990 a mers pas cu pas spre declararea Independeţei la 27 august 1991. Chiar la prima  şedinţă a Sovietului Suprem, exprimând voinţa poporului, a fost confirmată hotărârea revenirii la vechile atribute ale statalităţii moldave. S-a adoptat un nou Drapel de stat, Tricolorul – albastru, galben, roşu ca simbol oficial al suveranităţii.

A urmat, apoi, evenimentul ce  ţine de adoptarea, la 23 iunie  1990, de către Parlament a Declaraţiei Suveranităţii RSS Moldova, document de o importanţă istorică, cu putere constituţională, stabilind baza viitoarei statalităţi suverane  şi independente a Republicii Moldova.

Prin acest act au fost prefigurate principiile fundamentale ale procesului constituţional, între care: izvorul  şi purtătorul suveranităţii este poporul, integritatea  şi indivizibilitatea statului, drepturile fundamentale ale omului, cetăţenia Republicii Moldova, pluralismul şi pluripartitismul, declaraţia cu privire la Suveranitate urma să servească drept bază pentru elaborarea Constituţiei.

Un alt pas spre autodeterminare a fost făcut de către Parlament la 27.07.1990, când  a adoptat Decretul cu privire la puterea de stat.  Importanța Decretului se manifestă în dezvoltarea principiului suveranităţii exclusive a poporului, a separării puterilor în stat  şi scoaterea acestora de sub influenţa ideologiei comuniste. Astfel, Sovietul Suprem (Parlamentul) a fost declarat organ suprem al puterii legislative  şi unic exponent al voinţei Întregului popor. Puterea jurisdicţională a fost declarată subordonată numai legii, iar amestecul în Înfăptuirea justiţiei – inadmisibil.

Parlamentul a continuat metodic pregătirea statului către actul final – adoptarea Declaraţiei de Independenţă. Astfel, Parlamentul a adoptat un  şir de legi şi hotărâri, printre care:

-Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldova  cu privire la aderarea RSSM la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului  şi ratificarea pactelor internaţionale ale drepturilor omului, hotîrârea cu privire la adoptarea stemei de stat; hotărârea cu privire la instituirea proprietății private; hotârârea legislativă prin care Parlamentul R.M. schimbă denumirea statului în Republica Moldova, lichidând denumirea sovietică socialistă; legea care a stabilit  cetățenia unică pe teritoriul Republicii, interzicând cetățenia comună URSS și multe alte prevederi legistalive definitorii.

Desfăsurarea puciului din august 1991 de la Moscova, periclita  cuceririle democratice ale R.Moldova, deaceea  autoritățile și-au asumat toată responsabilitatea  în continuarea  luptei pentru suveranitatea și Independența republicii.

La 27 august 1991,  cca 800 de mii de de reprezentanţi ai tuturor raioanelor şi oraşelor Republicii Moldova s-au adunat în centrul Chișinăului și au cerut deputaţilor poporului adoptarea Declaraţiei de Independenţă.

Aşadar, la 27 august  1991, în baza hotărârii Marii Adunări Naţionale, Parlamentul, prin majoritate absolută de voturi, a adoptat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Săvârşind astfel un act de justiţie în concordanţă cu istoria neamului, cu normele de morală şi drept internaţional, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele Întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa Întregii lumi  Parlamentul a proclamat solemn că:

1)Republica Moldova este stat suveran, independent  şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul  şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile  şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric  şi etnic al devenirii sale naţionale;

2) În calitate de stat suveran  şi independent, Republica Moldova solicită tuturor statelor  şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel de cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii,  şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale  şi în alte domenii de interes comun cu  ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea.

Proclamarea independenţei a pus doar începutul procesului creării bazei juridice a unui stat nou, numit Republica Moldova.

Prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova a fost România. În aceiaşi zi a fost anunţată Declaraţia Guvernului României prin care se recunoştea independenţa Republicii Moldova şi se declara pregătirea să se procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice  şi acordarea sprijinului necesar pentru consolidarea independenţei sale.

Acest proces al recunoaşterii a evoluat foarte rapid, ajungându-se astăzi ca Republica Moldova să fie recunoscută de peste  140 de state.

Amintim că la data adoptării Declaraţiei de independenţă (27 august  1991), teritoriul Republicii Moldova cuprindea o suprafaţă de 33.700 km2 (spre deosebire de Basarabia istorică care avea suprafaţa de 44.422 km2) cu o populaţie totală de 4.366.300 locuitori.

Vedeti aici textul Declarației de independență a Republicii Moldova.

Pentru redactarea acestui material am utilizat următoarele surse bibliografice:

1. Nicolae Iorga, Pan Halippa, Teodor Burada, B. Lempert, N. P. Smochină, A. V. Boldur, Onisifor Ghibu, Radu Rosetti, A. D. Xenopol, “Istoria Basarabiei Românești Tragedia Românilor din Transnistria, Partea I” Editura Sitech,, Craiova, 2008;
2. Gabriel Andeescu, Valentin Stan, Renate Weber “ Raporturile României cu Republica Moldova” 30 octombrie 1994
3. Institutul de Politici Publice din Republica Moldova, Publicația “Statalitatea Republicii Moldova”.

Autor:  Ana Cristiuc, corealizatoarea proiectului ” În 20 de ani”

 

Precizări utile și noi modificări privind activitatea serviciului de transcriere a actelor de stare civilă ale cetățenilor români din strainătate

Una dintre etapele consecutive ale procesului de redobândire a cetățeniei române este transcrierea actelor de stare civilă: certificatul de naștere și după caz certificatul de căsătorie și cetificatul de naștere pentru copilul minor.

Astfel, după ceremonia oficială de depunere a jurământului de credință față de România, solicitanții care au obținut Certificatul de Cetățenie  vor întreprinde toate demersurile  necesare pentru obţinerea actelor de stare civilă transcrise, pe baza cărora își vor putea perfecta cartea de identitate și/sau paşaportul românesc.

Transcrierea actelor respective este posibilă doar în cadrul a 4 instituţii, dintre care 3 au sediul în R. Moldova, şi una în România. Este vorba de:

Consulatul  General al României la Chisinău, str. Grigore Ureche nr. 2 ( chisinau.mae.ro, +373 22 260 720)      

Consulatul General al  României la Bălți, Strada Sfântul Nicolae nr. 51 (cgbalti@cgbalti.mdl.net, http://balti.mae.ro,  00373 231 80 002 )

Consulatul General al  României la Cahul, Strada B.P. Hasdeu nr. 11 (cgcahul@cgcahul.mdl.net, http://cahul.mae.ro,  00373 299 80 001      )

Biroul de Evidență al Populatiei sector 1 București, strada Pechea nr. 20 ( 021 / 311.89.23)

(Observaţie: la secţiile consulare din R. Moldova  obţinerea certificatelor de naştere se face contra plata: 95  euro pentru obținerea actului într-o săptămână şi 105 euro în 2 zile, iar în România certificatele se obţin  fără plată la instituţia menţionată mai sus.  Atenţie: în toate cazurile  există probleme cu programarea.  Spre exemplu  la Bălți oamenii aşteaptă în rând viu zile întregi  (săptămâni de obicei) la uşile Consulatului în speranţa de a intra, nu se eliberează bonuri pentru programări.  Situaţia de la Bucureşti  o  voi detalia mai jos.)

În urma emiterii  de către Guvenul României a  Ordonanței de Urgență 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii Cetățeniei Române nr. 21/1991, termenul de redobândire  a cetățeniei române s-a redus, astfel în 5 luni Comisia pentru cetățenie trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române,  ceea ce face posibilă  obţinerea în aproximativ 10-11 luni a avizului pozitiv din partea ANC.

Odată cu facilitarea procesului  de obţinere a cetăţeniei numărul doritorilor de a-şi redobândi identitatea pierdută a crescut exponenţial, la fel şi cozile  din  incinta instituţiilor abilitate.

În consecinţă,  asistăm la o criză acută a serviciilor de perfecţionare a actelor cetăţeneşti  atât din cauza  creşterii numărului solicitanţilor, cât din cauza numărului limitat şi insuficient de funcţionari publici, a ineficientei acestora şi diverselor probleme de corectitudine  ce apar pe parcurs ( mă refer aici la întârzieri exagerate, greşeli de scriere, CNP-uri identice acordate mai multor persoane, pierderea actelor și multe altele) .  Problema în cauză a condus la crearea unei verige intermediare ( dezminţită de preşedinta  Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, Nicoleta Eucarie în cadrul seminarului Informație-Mesaj-Atitudine, organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni la Poiana Brașov), verigă care făcea un bussines profitabil pe seama naivităţii şi dezinformării solicitanţilor.

Recent, acum 2 luni,  la vechiul sediu al Serviciului de transcriere a certificatelor procurate din  străinătate (strada Mareşal Averescu, nr.17 sector 1 , Bucureşti) a avut loc o anchetă, iar activitatea de transcriere a fost suspendată temporar. În rezultatul acesteia, din 19 martie 2012, s-a hotărât separarea serviciului de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă procurate din străinătate de serviciul de stare civilă.

Astfel, serviciului de transcriere a certificatelor procurate din străinătate  pentru cetățenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România sau penru cetăţenii români cu domiciliul sau ultimul domiciliu în sectorul 1 își va desfășura activitatea pe strada Pechea nr.20, iar servciul de stare civilă (eliberare certificate de naștere, căsătorie, deces) va funcționa în continuare în sediul din Bd. Mareșal  Averescu nr.17.

Conform informaţiilor publicate la sediul acestor instituții:

Noul program al  serviciului de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă din strada Pechea nr.20 este următorul:

-Luni și miercuri: 8.30-15.30- pentru primirea cererilor;

-Marți: 09.00-15.30- pentru eliberarea certificatelor depuse cu data de 19 martie 2012;

-Joi:08.30-15.30- pentru eliberarea certificatelor depuse cu data de 19 martie 2012;

Programul serviciului de stare civilă din Bd. Mareșal Averescu nr.17 privind eliberări  certificate transcrise este următorul:

-Marți: 08.30-18.30

-Joi: 08.30-15.00

tel. contact: 021.222.01.09

Dosarele de transcriere depuse până în data de 1 martie 2012 în sediul Bd. Mareșal Averescu nr.17 vor fi ridicate din aceeași locație, urmând ca din strada Pechea nr. 20  să fie ridicate dosarele care au fost depuse începând cu 19 martie 2012.

Înafară de  adresele  sediilor  sociale ale  acestor serviicii, a mai suferit schimbări și  procedura de transcriere a actelor.

Cele mai importante modificări sunt următoarele:

1.   Programarea  cetăţenilor pentru depunerea cererilor privind transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă procurate în străinătate se face telefonic la nr. 021/222.04.48 sau on-line  pe site-ul:  http://www.starecivila1.ro/programari-online/.

2. Mandatarii cu procură specială care depun cereri de transcriere o pot face cel mult pentru 2 familii pe zi, în programul cu publicul privind depunerea documentelor.
3. La noul sediu pot fi depuse maxim 200 de cereri transcriere/zi, termenul de soluționare a acestora fiind 60 de zile conform prevederilor legale.
4. Nu se mai primesc dosare incomplete sub nici un fel de motiv.
5. Nu se admit procuri generalizate. ( Atenţie! Se specifică clar actele care sunt încredinţate a fi transcrise şi se specifică în mod obligatoriu că este încredinţat mandatarul  şi pentru ridicarea actelor.)
6. Mandatarii cu procura specială trebuie să dovedească prin posesia certificatelor de naștere (în original)  şi altor acte de stare civilă relevante că se află în relație de rudenie  de până la gradul IV cu persoanele de care au fost împuternicite.

Ce probleme majore ridică unele  modificări? Alți speculatori și aceeaşi risipă a banului public!

                Din evidențe empirice, experientă personală  și din feed-backul solicitanților concluzionez că linia telefonică menţionată mai sus este nefunctionabilă,. Doar cazional mai răspunde responsabilul de programări la telefon şi cred că depinde şi de operatorul de telefonie la care sunteţi abonat. Informația despre existența programării on-line a fost foarte rară, puţini care o cunosteau iniţial, nici la sediul vechi nu era difuzată, ducându-se în eroare publicul  că programările se fac doar telefonic prin intermediul unei linii inaccesibile, de fapt. Din această cauză s-a creat o dezinformare acută  şi o tensionare în masă a populaţiei .

La noul sediul nu există un birou de informaţii care să răspundă  publicului de ce nu lucrează telefonul său de ce nu se fac programări directe,  când vor fi respectate drepturile solicitanţilor şi unde se pot depune reclamaţii. Se ştie doar ca programările sunt deja făcute până la sfârşitul verii anului 2012 şi nu se pot depune cererile de transcriere în nici un caz fără programare. Tatonând  de mai multe ori  drumul spre strada Pechea nr. 20, m-am convins că nu se poate intra fără programare, cu toate că cele 100 de persoane programate nu se prezintă majoritar, iar cozile de la poarta instituţiei nu exista nici măcar dimineaţa. În rezultat funcţionarii publici huzuresc pe banii contribuabililor statului român o bună parte din timpul lor de muncă, concomitent ce alţi cetăţeni se oftică săptămâni întregi pentru o programare. Nu se fac nici un fel de programări auxiliare pentru folosirea rațională a timpului sus-menționat, iar cererile cetățenilor din străinătate se cumulează și mai rapid.

Paznicul de la noul sediu mi-a spus că vinovat este primarul sectorului 1, care a dat aceste dispoziţii, iar plângeri se pot face doar la primărie. În plus, mi-a şoptit că totuși există și o alternativă și anume vânătoarea sau mai corect căderea în capcana celor care au făcut cu duiumul programări fără nevoi în fiecare zi de primire a cererilor şi urmăresc să le vândă celor care nu mai pot aştepta  trimestre întregi în speranţa valorificării unei programări justificate.  Aceşti speculatori îşi pot ceda  programarea în favoarea unei terţe persoane printr-o declaraţie făcută la notar, şi bineînțeles nu doar în schimbul unui  MULŢUMESC ci şi a unei sume frumuşele de bani.

Vă provoc la un exerciţiu de imaginaţie: ce s-ar întâmpla dacă s-ar găsi un număr mare de asemenea intermediari care vor face programările de 2 ori pe săptămână şi pentru multe, multe luni înainte, doar având avantajul că sunt mai bine informaţi şi nu se sfidează să profite de existenţa unei asemenea breşe în  procedură.  Sunt sigură că se vor găsi asemenea căutători de rentă pe nemunca, ei ştiu că în prezenţa excesului de cerere preţul va creşte spectaculos!  Şi uitați-vă cum asistăm la o piaţă neagră, venituri ilicite etc. chiar sub nasul instituților de stat!

Iar noi, noi studenţii, tineretul, cei care avem nevoie urgentă de cetăţenie ca să ne asigurăm existenta în România prin muncă, ce facem? Nu avem nici un fel de prioritate şi nici bani nu avem pentru speculatori. Timpul merge împotriva noastră, iar nimeni nu se grăbeşte să ne acorde colacul de salvare! Trist, dar  adevărat!

Ridicarea certificatelor transcrise. Probleme şi noi modificări

Referitor la procedura de ridicare a certificatelor, care la momentul de faţă are încă loc doar  la sediul de pe strada Mareşal Averescu, nr.17 sector 1 , Bucureşti, identific că  cea mai mare problemă sunt cozile infernale care fac  în fiecare zi de marţi şi joi, precum şi în ajunul lor. Peste 400 de oameni  vin  la Bucureşti  pentru a sta în rând viu în speranța  ridicării actelor, în condiţiile în care oficial pe zi  se acordă doar 100 de bonuri de intrare, dintre care  sunt valorificate zilnic sub 50.  Doar 3 funcţionari lucrează în cabinetul pentru eliberarea certificatelor, iar  pentru soluţionarea unui mandatar este nevoie de jumătate de oră, oamenii vin cu mai multe procuri. Programul este puţin flexibil şi nu există nici o siguranţă că dacă vii de săptămâni întregi şi te programezi pe listele de afară te prezinţi la strigări, vei  intra sau dacă listele  nu se pierd.

Mai mult, certificatele de naştere se eliberează separat de certificatele de cetăţenie, prin urmare trebuie să stai la 2 cozi şi uneori chiar dacă reuşeşti să intri tot degeaba. Deşi au trecut mult mai mult de 2 luni de la depunerea actelor necesare certificatele nu sunt gata mai ales pentru cei mai în vârstă.

Ce-i de făcut oameni buni? Nu toţi cei care simt româneşte  au  case în Bucureşti, bani de transport şi cazare, timp şi sănătate pentru a-i perde trecând prin “purgatoriul” cozilor de aşteptare.

A fi român este un sacrificiu continuu! 

 

Filmul “Bloggerii Basararabeni în Poiana Minunilor”

E minunat atunci când evadezi din circuitul cotidian, când uiţi de alarme şi te cufunzi în liniştea Carpaţilor Meridionali, acolo unde muntele, aerul şi pădurea îţi aduc echilibru sufletesc.
E minunat când într-un asemenea cadru de vis- Inima României – se adună tineri minunaţi şi generează idei minunate.
Mulţumesc pentru această minunată stare de spirit Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și  Autorităţii Naționale pentru Sport și Tineret care au organizat în perioada 5 – 8 aprilie 2012, în Poiana Brașov, seminarul “Informație – Mesaj – Atitudine”.

Vinovații invaziei în Poiana au fost aproximativ 30 de tineri basarabeni, animaţi de curajul de a gândi şi de a se exprima liber atât pe blogurille lor, cât şi în fața camerilor de vederi privesc.eu.

În Poiana Minunilor am fost încântată să-i cunosc direct pe unii dintre cei mai versaţi bloggeri basarabeni:

Alexandru Bordian - (alexbordian.com)

Vitalie Braniște  (curatmurdarsrl.com)

Dan Caranfil - (dancaranfil.com)
Lilia Cazacu - (liliacazacu.blogspot.com)

Anna Cernomaz - (cernomaz.ziarulstrazii.com)

Victor Chironda - (victorchironda.din.md)

Radu Chivriga - (chivriga.com)

Vlada Ciobanu - (vladaciobanu.com).

Sanda Cojocaru - (sandacojocaru.wordpress.com)

Gonzo Deliriumovici - (gonzd.blogspot.com).

Cristina Evtodii - (cristinaevtodii.com)

Dragoș Galbur - (blog.galbur.md).
Corneliu Gandrabur - (gandrabur.net)

Oxana Greadcenco - (observatoare.ziarulstrazii.com).
Alexandru Gurdila - (hodoronctronc.eu)
Andrei Fornea - (andreifornea.com)
Alex Lebedev - (alexlebedev27.wordpress.com)
Radu Leşiţa (radulesita.blogspot.com)

Eugen Luchianiuc - (luchianiuc.com/blog).
Alexandru Râșneac - (basarabeni.ro)
Ion Urușciuc - (ionurusciuc.wordpress.com)
Pașa Valeriu - (pashavaleriu.blogspot.com)
Radu Vodă - (raduovoda.wordpress.com)

Nati Vozian - (nativozian.wordpress.com)

Tudor Darie (tudordarie.md)

și alții.

A fost o minune să descoper atâtea talente, ambiţii, vise îndrăzneţe, orgolii, năzuinţe, aspiraţii, entuziasm, paroxism și anexitate în doar 4 zile.

Este lăudabilă acestă iniţiativă a DRP-ului de aduna sub o singură umbrela tinerii care îşi asumă responsabilitatea de a genera idei, tinerii care vor şi fac schimbarea începând de la ei, luând ATITUDINE, articulând MESAJE, generând INFORMAŢIE pentru publicul cititor.
Ei (bloggerii), nu fac din acest lucru o afacere, nu sunt disperaţi după vizualizări, deşi se bucură că sunt urmăriţi, nu scriu ceea ce alţii ar vrea să audă, ci ceea ce cred, le displace şi le pasă! Nu vor să fie duşi de val, ci merg deseori împotriva lui pentru a strânge pietrele din care pot construi veridicul.

Blogul nu e o mască, ci un spărgător de măşti!

Ei ştiu că pot fi criticaţi, marginalizaţi, urmăriţi…Ei ştiu că “pasărea pe limba ei piere”. Dar se vor a fi martirii adevărului. Ei nu se tem să guste şi dulcele şi amarul! Ştiu că există scări de urcat, cât şi de coborât! Ei au cunoscut gustul nemuririi, de aceea muncesc pentru credibilitate, recunoaştere, respect şi iluminism! Asta îmi place să cred că este definiţia blogger-ului autentic. Definiţie a cărei demonstraţie am confirmat-o  la seminarul “Informație – Mesaj – Atitudine”.

Cred că majoritatea participanţilor, au fost bucuroşi, să primească şi să accepte invitaţia la Poiana Bloggerilor ca pe o recunoaştere a importanţei muncii lor. O recunoaştere a faptului că ceea ce fac ei – contează!
Mulţumesc, încă o dată, Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni pentru că a irigat Poiana Bloggerilor cu MINUNE, speranţă, încredere şi optimism că asemenea reuniuni vor fi repetate. Aşteptam “bis” la Sulina într-un număr mai mare, din întrega Basarabie!

Eu greu să mă detaşez de impresii şi să trec în revista cronologia seminarului, dar fac o tentativă.

Totul a fost ca un film de acțiune. Interesant şi captivant totodată –  toţi am migrat din rolul de actor în cel de spectator. O dinamica efervescentă, fără montaj. Vă prezint pe toţi care au stat în fața reflectoarelor cât şi în spatele lor,  pe cei care au gândit scenariul si pe cei care l-au respectat. Atențiune!

În premieră filmul “Bloggerii Basararabeni în Poiana Minunilor”:

Producător: DRP, reprezentat de Dl. Eugen Tomac, ajutat de Vlad Durnea și Tatiana Istrati;

Coproducător: ANST, în persoana D-nei Doina Melinte, ajutată de Valeriu Leapciu;
Regizor: Eugen Luchianiuc împreună cu echipa de la Privesc.eu și Vitalie Eșanu cu cea de la Ascult.eu;

Presă: Alexandru Rîșneac – Basarabeni Media Grup  (www.basarabeni.ro).

          Personajele centrale: Bloggerii din Basarabia.

.

.

.

.

În rolurile principale au evoluat:

Dorin Matei, redactor-șef “Magazin Istoric”. În episodul “ Istorie, presă și conştiinţa națională” ne-a vorbit despre responsabilitatea profesională şi socială a bloggerilor, despre incidenta blogging-ului asupra opiniei publice.

Marian Voicu, senior editor TVR- a animat dialogul cu referire la “Rolul mass-media în formarea şi dezvoltarea societăţii civile”. Care este miza financiară a proiectelor media şi cât de importantă este o minimă deontologie în activitatea publicistică de la D-lui am aflat.

Dan Dungaciu, Director al Institutului de Relații Internaționale al Academiei Române, ca întodeauna spectaculos în discursul său, a culminat cu o interventie pe marginea “Perspectivelor de Integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, văzute de la Chişinău şi Bucureşti”. A făcut referire la contextul global, regional şi intern în cadrul căreia se discută problema aderării, făcând referire la Barometrul Opiniei Publice. Memorabilă a fost aprecierea: “Republica Moldova nu este încă un tren care dacă îşi schimbă mecanicul rămâne în aceeași direcţie”. Atât de interesant să vorbească despre conflictul transnistrean, relaţiile româno-române, strategia de europenizare a R.M. , interesele ruseşti în regiune, NATO, Parteneriatul Estic….numai D-nul Dungaciu poate.

George Damian, Jurnalist la  ziarul “Putere”, editorialist “Timpul”- a semnat episodul “ Transformarea mass-media şi noile mijloace de influenţă”. Pe lângă secvenţele din istoria Brașovului, George Damian s-a referit la impactul pe care media îl are la nivelul societății și modul în care apariția noilor mijloace de influență configurează modul de percepţie a realităţii.

Gabriel Basarabescu, realizator emisiuni Radio România, în intervenţia sa “Jurnalism versus blogging” a făcut distincţia între profesia de jurnalist şi hobby-ul de a întreţine un blog.. A venit către participanţi cu propunerea de a iniţia o colaborare în cadrul emisiunii “Matinal de Weekend” pe care o moderează.

Robert Turcescu, jurnalist B1TV a impresionat publicul prin discursul intitulat ”Social media, blogurile şi educația-metode noi pentru o lume nouă”. Mimica, privirea, gesticulaţia, gesturile, intonaţia, prezența fizică- toate la un nivel profesionist au avut un impact uluitor. Cred că toţi au apreciat asta. Cât de mult contează să fii primul în domeniul tău de activitate, să fii încrezut în forţele tale, să munceşti, să fii inovativ şi original am descoperit de la domnia sa.

Nicoleta Eucarie, în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru Cetățenie a rulat cel mai impactant episod “Redobândirea cetăţeniei Române”. Bucuroasă să ateste că majoritatea celor care solicită cetățenia “simt româneşte”, şi nu sunt animaţi doar de palpitarea cetăţeniei europene, s-a referit la modificările legislative apărute în procesul de redobândire a cetăţeniei şi implicaţiile acestora asupra perioadei de obţinere propriu-zisă a actelor.

Cezar Ion, Director TVR- a demarat episodul “Presă şi Putere”. Având o experienţă de 20 de ani în jurnalism a vorbit despre vectorii de comunicare şi putere socială, despre joncţiunea dintre sursele de finanţare a presei şi orientările acesteia, despre necesitatea ca presa să fie credibilă şi apropiată de valorile culturale şi educaţionale. De reţinut: “ca să fii jurnalist/blogger trebuie să fii curios”.

Radu Găină, realizator TVR. A fost monoton în discursul “Televiziune şi provocările postmodernitatii” sau a avut ghinionul de a cuvânta de dimineaţă.

Emil Hurezeanu, analist politic, profesor la Universitatea din Bucureşti, în continuarea episodului “Despre conştiinţă şi identitate naţională” s-a referit la ceea ce ne uneşte şi ne desparte în maratonul de atingere a idealului nostru ca popor. A mai relatat despre proximitatea economică, culturală şi socială a României și R. Moldova, despre necesitatea deschiderii la nivel interstatal a unor Departamente pentru situaţii dificile şi rolul acestora în aplanarea conlictelor regionale…. Foarte interesant.

Maria Țoghină, jurnalist Radio România, a făcut apel la ” Responsabilitatea jurnalistului în crearea unei ştiri senzaţionale”. A avut un discurs simpatic şi plăcut despre deontologia jurnalistului, necesitatea de a fi echidistant, credibil şi curios. Mi-a comunicat în secret un adevăr “ a fi blogger- înseamnă a avea un avantaj la angajare”.

Doina Melinte, în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret şi-a manifestat bucuria şi disponibilitatea de a susţine proiecte comune în domeniul tineretului şi sportului, pentru a apropia malurile Prutului. A fost receptivă la întrebările bloggerilor, mai ales, la cele ce privesc condiţiile de participare a sportivilor la competiţiile internaţionale.

Bogdan Gavrilă, voluntar în cadrul Centrului de Resurse pentru Societate Civilă, a prezentat şi experimentat pe seama noastră o serie de tehnici neconvenționale de comunicare. A fost intrigant, persuasiv, şi plin de surprize plăcute. Ne-a încurajat să fim deschişi spre schimbare şi să lucrăm mai mult în scupul valorificării propriului potenţial. Nu uitaţi: “Semnul înțeleptului- este semnul întrebării!”
Personaje importante, dar secundare: Personalul de Hosteling al Caraimanului.

Filmul, a fost pe bune, de neuitat, chiar dacă nu l-am urmărit cu ochelari 3D și nici cu ochelari de la “Google”.

Îl puteți vizualiza în reluare pe privesc.eu

MULȚUMESC este o “MINUNE” dacă “îl simți și spui” se repetă!

Nu o să fiu originală la capitolul recunoştinţei, dar nu o să ezit a-mi da frâu liber simţirilor:

Start!

Mulţumesc personal către:

DRP: Pentru invitația la seminar și pentru cel mai bun dicționar pe care l-am avut vreodată!

Eugen Tomac: Pentru că ne-ați povestit scene interesante din experiența dvs. de student, voluntar, consilier prezidențial, secretar de stat. Avem nevoie de asemenea exemple și sfaturi! Ne motivează!

Alexadru Rîșneac: Pentru o discuție de nota 10.

Vlad Durnea: Pentru că ai dat dovadă de înțelegere până la urmă.

Sanda Cojocaru: Pentru tot: zâmbete, glume, sfaturi…și pronosticurile gastronomice!

Andrei Fornea: Pentru amintiri emoționante şi nr. de telefon.

Valeriu Leapciu: Pentru amabilitate deosebită!

Eugen Luchianiuc: Pentru întrebări interesante, bună dispoziție și pentru că ai avut grijă de virgule.

Bogdan Gavrilă: Multumesc pentru dulciuri și know-how!

Dragoș Galbur: Pentru adevăr: “Basarabia e România”.

Alex Lebedev, Radu Osipov, Dan Caranfil, Radu Lesiță – pentru o companie interesantă!

Corneliu Gandrabur: Pentru curiozități!

Ion Urușciuc: Pentru video si foto inedite!

Nati Vozian: Pentru exemplul personal.

Valeriu Pașa: Pentru gândire lucidă și ascuțită!

Va urma…

 

Bilanțul cursului de “Doctrină Creştin – Democrată”,organizat de FCD în cooperare cu Fundația Hanns Seidel

În săptămâna 26-30 martie 2012 la sediul Fundației Creștin-Democrate a avut loc cea de-a II-a sesiune de prelegeri și dezbateri cu participarea a 30 de tineri angajați în viaţa politică şi socială, selectaţi în urma unui concurs. Obiectivul central al acestor prelegeri vizează formarea tinerilor care îşi doresc o carieră în sistemul public în scopul facilitării inserţiei profesionale a acestora.

Cel de-al doilea modul de cursuri intitulat “Doctrină Creştin – Democrată”, organizat de de FCD în cooperare cu Fundația Hanns Seidel a fost inaugurat luni, 26 martie de Teodor Baconschi, preşedintele Fundației.

El a oferit o privire de ansamblu asupra valorilor democraţiei creştine, asupra istoriei evoluţiei sale şi asupra pozițiilor creştin-democrate în diverse domenii ale politicii. Dl. Teodor Baconschi a accentuat importanţa valorilor în politică şi rolul doctrinei creştin-democrate în configurarea construcţiei europene.

La fel, a făcut o scurtă prezentare bibliografică a câtorva creștini-democrați europeni de referinţă: Konrad Adenauer, Ludwig Erhard, Alcide de Gasperi, Robert Schuman, Helmut Kohl, remarcând contribuţiile acestora la edificarea patrimoniului creştin -democrat, identificat prin următoarele valori fundamentale: libertate, dreptate, solidaritate, egalitate, prosperitate, familie, demnitate umană etc.

În cadrul aceluiaşi seminar tinerii la-a avut ca moderator şi participant la dezbatere pe Dl. Radu Carp care a făcut o trecere în revistă a Partidelor Creştin-Democrate în Europa şi a apreciat perspectivele doctrinei Populare în Uniunea Europena.

 Marţi, 27 martie tinerii au avut plăcerea de a-l avea în calitate de formator pe Dl. Adrian Papahagi, director adjunct al Institutului de Studii Populare, lector universitar la Facultatea de Litere a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj. El ne-a creionat reperele majore ale politicii Creştin-Democrate în sfera economică, socială, de familie şi de mediu, externă şi de securitate.

O atenţie deosebită a fost acordată identificării originii democraţiei şi modificării sensului acesteia, începând cu grecii antici până în prezent. Au fost explicate în detaliu diferenţele existente intre curentele politice: liberalism, conservatorism, socialism ca o tranziţie pe eschierul politic de dreapta la cel de stânga; a fost elucidat pleonasmul “democraţie creştină”, precum şi asimetria dintre “popularitate” și “populism” prin prisma impactului asupra piramidei sociale. S-a încercat de a răspunde la întrebarea “Unde ne situăm noi în culoarul valorilor?”, concluzionând că suntem nişte “preta-pense” (prefabricat al gândirii) și avem nevoie de o reformă morală majoră a întregii societăţi.

Miercuri, 28 martie Dl. Theodor Paleologu, deputat în Parlamentul României, a ţinut în fața tinerilor un curs despre “Conservatorism, Liberalism şi Creştin-Democraţia – convergenţe şi divergenţă”. Pe parcursul discursului a făcut referinţă la operele mai multor iluştri ai gândirii doctrinare, precum Alexis de Tocqueville, Thomas Hobbes, Charles-Louis de Montesquieu etc. Trasând liniile teoretice ale curentelor politice respective, Dl. Paleologu a precizat discipolii paradigmelor doctrinare în diferite state europene, dar, în speţă, în România.

Dl. Paleologu a dedicat o parte din timpul cursului explicării nuanţate a relaţiei dintre stat și biserică, subliniind convergentele şi divergentele situaţiei actuale în raport cu reperele doctrinei creștin-democrate.

Ultimul curs din sesiunea a II-a fost prezentat de Dl. Alexandru Gussi, lector universitar al Facultăţii de Ştiinţei Politice, Universitatea București. Dumnealui a făcut o scurtă retrospectivă asupra alternării la guvernare a principalelor partide politice din România după 1989. Moderatorul a remarcat o slabă adeziune a partidelor la valorile doctrinare, o lipsă a fortificării ideologice, precum şi o lipsă de vigoare în articularea unei viziuni puternice pe temen lung.

Raportându-se la trecutul comunist, Dl. Gussi a încercat să definească contextul formării şi venirii la putere a unor fracţiuni politice românești, remarcând lipsa de sincronizare cu evoluţia politică din occident.

Toate seminariile au fost succedate de dialoguri interactive cu tinerii, care nu au ezitat să-şi exprime părerile cu referire la cele expuse de moderatori, solicitând răspunsuri la întrebările cere-i interesau.

Tinerii s-au aratat multumiți de participarea la prelegeri, le sunt recunoscători organizatorilor și așteaptă cu  vădit interes cea de-a III-a sesiune  ”Întreprindere şi societate” care va demara luni , 2 aprilie la sediul FCD.

 

Cum va fi reconfigurat spațiul estic odată cu formarea Uniunii Euroasiatice?

Proiectul de anvergură a lui Vladimir Putin- Formarea Uniunii Euroasiatice a fost subiectul central al ultimei prelegeri din cadrul cursului “Relaţii Internaţionale şi Diplomaţie” organizat cu sprijinul Fundației Creștin-Democrate și al Fundației Hanns Seidel, în incita AULEI BCU.

Cel care ne-a vorbit despre perspectivele noului proiect de integrare economică şi monetară a fost Dl. Armand Goșu, conferenţiar universitar al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti.

La 1 iulie 2011 Rusia, Belarus şi Kazahstan au semnat un acord de creare a unei uniuni vamale în speranţa de a unifica 170 milioane de oameni. Astfel, Uniunea Euroasiatică poate deveni un nou pol al lumii, situat între Europa şi Asia, centrul viitoarelor procese integraţioniste.

Potenţialele câştiguri ale integrării unora dintre fostele state membre ale URSS se identifica prin sinergia valorificării resurselor naturale, a capitalului uman şi tehnic, ale avantajelor delocalizării proceselor de conceptualizare tehnologică, precum şi a mobilizării factorilor de producţie. Construcţia viitoarei UEA se doreşte a fi similară celei UE, tinzând a evolua de la o zonă de liber schimb şi o uniune vamală spre alte etape mult mai avansate de integrare: piaţa comună, uniune economică şi monetară, uniune fiscală şi, în final, uniune politică.

Proiectul lui Putin, “unificator al pământurilor ruseşti” nu îşi propune crearea unei atmosfere de antagonism cu celelate uniuni suprastatale de integrare economică, ci îşi doreşte intensificarea proceselor de cooperare cu acestea, ca fiind o necesitate imperativă în era globalizării. Este un proiect deschis nu doar pentru ţările fost sovietice. Deocamdată pe lângă ţările menţionate şi-au manifestat interes Kârgâzstan şi Tadjikistan, Ucraina a fost invitată în acest club, dar nu şi-a manisfestat interesul.

Armand Goșu pe parcursul discurscursului său a pus accent pe identificarea promotorilor teoretici ai conceptului de “uniune euroasiatică”. A evidenţiat contribuţia intelectualilor emeriţi ruşi: Nikolai Trubetzkoy, Piotr Savițki, Lev Nicolaevici Gumiliov, Igor Panarin, Aleksandr Gelievici Dughin, cei care au pus bazele funadamentului ideologic al construcţiei euroasiatice.

Ca de obicei, cursul s-a sfârşit cu un dialog activ cu junimea prezentă. Tinerii s-au arătat interesaţi de subiecte precum: evoluţia relaţiilor ruso-romane; avantajele şi dezavantajele aderării Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului; comportamntul Ucrainii privind aderarea la stuctura euroasiatica; mecanismul de asigurare a securităţii noi structuri suprastatale şi de colaborare a acesteia cu NATO; reacţiile actorilor internaţionali la developarea noii stucturi euroasiatice, precum şi de vivacitatea proiectului lui Putin.

 

Emil Hurezeanu a discutat cu tinerii despre politica externă a Germaniei

Ieri , 22 martie, unii dintre cei mai activi  tineri s-au reintalnit în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I”, la cea de-a IV-a  prelegere din cadrul programului Fundației Creștin-Democrate și al Fundației Hanns Seidel de formare a tinerilor implicați în politică și societate, susținută de analistul politic, Emil Hurezeanu.

Cursul intitulat ” Politica externă a Germaniei” a trecut în revistă principalele orientari strategice ale politicii externe a celei mai performante economii europene a momentui, incepand cu perioada antepusa Primului Razboi  Mondial pana la ora actuala.

De asemenea, Dl. Emil Hurezeanu  le-a vorbit participanților despre rolul  major al  Germaniei in constructia euro-atlantica (UE, NATO), despre provocările in relatia cu alte state cu care s-a confruntat Germania, precum si de fructificarea imensei sanse istorice de unificare a poporului dupa caderea zidului de la Berlin. Moderatorul a apreciat importanta Germaniei in ecuatia geostrategica regionala ca fiind una considerabila, ea este principalul mediator in rezolvarea conflictelor regionale precum si in asigurarea securitatii energetice europene.

Tinerii s-au aratat interesati de impactul politicii externe germane asura solutionarii conflictului transnistrean, de contributia Germaniei in atenuarea crizei datoriilor suverane in zona euro, precum si de asigurarea stabilitatii monedei unice europene. Incotr-o tinde Germania si care vor fi noile ei modalitati de asigurare a spatiului vital?

 

Ce presupune munca de diplomat în opinia lui Theodor Paleologu?

Următorul seminar din galeria cursurilor de formare a potențialilor tineri angajați politic, organizat de Fundația Creștin-Democrată, s-a axat pe dezvoltarea  subiectului intitulat “Diplomație și politică națională”.

Autorul discursului a fost Domnul Theodor Paleologu, membru fondator al FC-D, deputat în Parlamentul României, eseist și diplomat; Doctor în Științe Politice la Ecole de Hautes Etudes en Sciences Sociales si de la Universitatea Munchen; Ambasador al României în Danemarca și Islanda, în perioada 2008-2009 a ocupat funcția de ministru al Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Cursul susținut de D-lui a evoluat, în opinia mea, pe trei paliere. Primul palier a vizat avantajele și dezavantajele misiunii de a fi diplomat din perspectiva expertului. Al doilea s-a diferențiat printr-o retrospectivă asupra ideilor  marilor stâpâni ai artei diplomatice, iar cel din urmă a luat forma unui dialog interactiv cu participantii.

Fortună și virtute-   cele 2 chei ale succesului în diplomație!

Triunghiul de aur al profesiunii de diplomat constă în exercitarea celor 3 funcții primordiale: reprezentare, informare și protejarea conaționalilor. Există 2 forme de înfățișare a diplomației: bilaterală și multilaterală. Prima este mult mai cuprinzătoare sub aspectul divestităților funcțiunilor exerictate de reprezentantul diplomatic (ambasador), începând cu prerogativele sus-menționate până la responsabilitaea de a se ocupa cu detaliile privind aspectul ambasadei, asigurarea funcționării armonioase a corpului diplomatic cu cel tehnic etc. În contrast, diplomația multilaterală se caracterizează prin exercitarea unor funcțiuni bine delimitate, cu un grad ridicat de specificitate, deoarece țintește atigerea unor obiective fixe în relația de inteactiune cu alte state sau reprezentanți ai acestora. D-nul ambasador ne-a relatat cu entuziasm scene atipice din experiența sa de diplomat, sugerând, pe alocuri, că acestă carieră are provocările sale, deseori nu cele mai placute. De aceea trebuie sa facem un exercitiu de gandire în sensul de a distinge între “ceea ce se vede și ceea ce nu se vede”  în sculptura arhietipică a misionarului.

 

Ioana Vârsta:”Forma nu poate suplini fondul!” una din concluziile seminarului “Protocol și etichetă în diplomație”

“Sunt bucuroasă să constat că ați fost peste așteptările mele!”- a fost replica Doamnei Ioana Vârsta, lector al Institutului Diplomatic Român, expusă cu emoții la sfârsitul celui de al doilea seminar din cadrul cursurilor de formare a tânărului angajat politic, organizate de Fundația Creștin-Democrată.

Precum v-ați dat deja seama cel de-al doilea seminar s-a bucurat de un interes sporit din partea participantilor, care  au fost nerăbdători de a învăța care sunt regulile subînțelese sau implicite care prin respectarea sau ignorarea lor ne trădează identitatea, deseori involuntar, din neștiința lor.

Nu cred că pot avea capacitatea de sinteză ca să vă rezum tot despre ce s-a discutat în cadrul seminarului, pentru că poți conștientiza imensa lui utilitate practică doar fiind prezent propriu-zis în sală. De aceea o să încerc a reda doar chintesența mea subiectivă a coordonatelor discuției și o un pic din avanlanșa de impresii care a marcat pozitiv  seara lui 20 martie 2012.

Aici, vă transmit ceva din valoarea adăugată pe care a avut-o acest seminar pentru mine. Nu am luat notițe pentru că avem promis suportul de curs.

Seminarul a început cu o introducere despre sorgintea normelor de protocol și etichetă. Am descoperit că România nu a avut o contribuție definitorie la edificarea acestora, ci le-a împrumutat inițial de la otomani și bizantini, apoi de la europenii occidentali, odată cu Unirea Principatelor Române la 1859.